Fear of Missing Out
Trebuie să recunoaștem un lucru: ca societate, suntem obsedați de productivitate și de îngrămădirea a cât mai multe lucruri într-o bucățică de timp. Ne place să ne mândrim că suntem „ocupați”, de parcă ne-am transforma în eroi sau martiri în ochii celorlalți. Câte ore petreci la birou? Câte ore mai muncești după ce vii de la birou? Ah, nu ești destul de ocupat. Scrie pe Twitter sau pe Facebook cât ești de ocupat. Nu-i ironic că ai, totuși, timp să te „lauzi” pe o rețea socială că ești foarte, foarte ocupat?
Alt lucru care mi se pare interesant e faptul că ne cumpăram cuptoare cu microunde ca să nu „mai pierdem timp” încâlzind mâncarea pe aragaz. Fiindcă veni vorba de mâncare, cred că e a apărut și o tendință spre cumpărarea de semi-preparate. Timp pe care îl putem petrece „fiind ocupați”.
E destul de ironic. Apar felurite obiecte care, teoretic, ne ajută să economisim timp. Iar de timpul pe care îl avem nu știm să ne folosim cu adevărat. Preferăm să petrecem ore întregi în fața televizorului sau a calculatorului, uitându-ne la filme, trăgând cu ochiul în viețile altor utilizatori de rețele sociale, navigând pe net, etc. Avem telefoane de pe care ne putem verifica mailul și suntem în permanență conectați la ce fac prietenii noștri de pe Twitter și Facebook. În loc ca problema timpului liber să fie rezolvată, altele au fost generate. Am început să avem probleme cu atenția, iar ADHD-ul se pare că este în creștere în rândul copiilor din SUA, dar situația e probabil asemănătoare și la noi. Mai nou ne lovim și de așa numita „fear of missing out”. Fear Of Missing Out poate fi explicată destul de simplu: am ajuns să ne fie frică de faptul că vom pierde ceva foarte important, foarte interesant dacă nu verificăm în continuu rețelele sociale, dacă nu suntem în permanență conectați. Apasă F5, dă un refresh.
Poate că ar trebui ca din când în când să aruncăm telefonul, să ne deconectăm și să ieșim un pic din rutina asta. Deși cu 5-6 ani în urmă nu vedeam nimic negativ în a fi conectat în permanență, acum văd pe propria persoană efectele negative. Uneori pot să fac cu totul altceva ,– să scriu un text, de exemplu – dar prefer să mă așez în fața calculatorului și să mă uit la seriale sau videoclipuri pe Youtube. În timpul acesta mai am deschise cel puțin 5 tab-uri, printre care mail-ul, Facebook, Twitter, Google+, Feedly și Wikipedia. Urât, nu? Realizez că în acest fel nu folosesc timpul în niciun mod creativ, care să îmi aducă rezultate pe termen lung, dar fac prostia asta în continuare. Poate s-a transformat într-o dependență?
Mai nou, am început să fim răsplătiți pentru activitatea noastră în rețelele sociale prin servicii care măsoară influența, cum ar fi Klout. Ești încurajat să petreci mai mult timp pe o rețea socială pentru a avea un scor Klout sau PeerIndex mai mare. Postează mai des, convinge oamenii să-ți dea retweet sau like. Un marketer se poate folosi mult mai ușor de oamenii cu un scor al influenței ridicat. Acum are la dispoziție servicii care îl ajută să facă asta. Rezultate măsurabile în social media. Campanii bine pregătite. Și ajungem să fim din ce în ce mai bombardați cu mesaje promoționale, cu publicitate, totul atât de bine focusat încât o reclamă va putea fi făcută DOAR pentru tine.
Vreau ca treptat să învăț să mă folosesc mai bine de timpul liber pe care îl am. Să scriu mai des. Să cânt mai des la muzicuță și chitară. Să reușesc să învăț o limbă străină. Cum nu există nici o metodă miracol, va trebui să apelez la o mai bună planificare. Cam atât. La sfârșit, am o recomandare pentru follow: urmăriți acest cont de Twitter. Chiar merită.
Salut. De acord. Eu unul am renuntat la multe functii ale memoriei. Totul e in extensiile mele virtuale. I say embrace, because all the known models are kind of lost. They will die when their creators die.
Pana la urma netul, desi e larger than life, e in sine o unealta. Care nu are valente pozitive sau negative. E mai usor sa devii dependent de net (FB, Twitter, Wikipedia, Wikiporn, whatever) decat de TV sau casete VHS?
Pentru mine e clar ca ne gasim acum intr-un fel de criza morala vizavi de noile medii (care nu mai sunt asa noi). Cine trebuie sa-i invete pe copii cum sa-si traseze limitele.
Nota: oare timpul va deveni oarecum irelevant, ca mare parte din net e asincron (si daca luam tendinte de comportament din online si le emulam offline…)
Ca tot pomenesti de capitalism, iata o oportunitate:
Cred ca si eu sufar de FOMO si e grav.
Salut!
Da, netul e o unealta si, intr-adevar, nu cred ca e mai usor sa devii dependent de el in comparatie cu TV-ul sau altceva. Doar ca trebuie trasate limite clare si autodisciplina. E foarte clar faptul ca digitalul ne (va) schimba viata, iar acest lucru va fi si mai evident in cazul generatiilor noi, care au crescut “conectate”.