Comunitatile open source folosesc un sistem de organizare ce pare iesit din comun la prima vedere, dar este de fapt foarte natural. La prima vedere, ati putea spune ca in open source se aplica un stil de comunicare si dezvoltare socialist, dar sunteti foarte departe de adevar. Open Source promoveaza libertatea de exprimare si impartirea de idei si proiecte, lasand posibilitatea oricui de a folosi, de a da mai departe si a modifica un proiect.

As putea lua ca exemplu unul din cele mai dezvoltate proiecte open source existente la momentul actual: Ubuntu. Ubuntu este un sistem de operare bazat pe kernelul Linux si o alta distributie Linux mult mai veche in domeniu, Debian Linux. Canonical a dezvoltat Ubuntu avand la baza ideea de “umanitate”. Canonical, in frunte cu Mark Shuttleworth, au reusit sa isi creeze o imagine de companie prietenoasa, pastrandu-si sistemul de operare gratuit si incurajand utilizatorii sa dea mai departe acest sistem de operare. Pe site-ul ubuntu.com se pot “comanda” CD-uri ce sunt trimise peste tot in lume, pe gratis.

Fac legatura cu Ubuntu si Canonical pentru ca au reusit sa creeze o comunitate ce se dezvolta in continuu in jurul acestei distributii Linux, totul bazat pe un sistem meritocratic. Cel mai bun exemplu este probabil Ubuntu Forums, unde utilizatorii sunt recompensati pentru mesajele postate. Unul din cei mai cunoscuti utilizatori este “Artificial Intelligence”, inscris pe forum de acum patru ani, cu peste 9000 de mesaje postate. In momentul de fata face parte din staff-ul Ubuntu Forums, dupa o contributie destul de indelungata.

Desi meritocratia a fost “inventata” la sfarsitul anilor ’50 de catre Michael Young cu un sens peiorativ, putem observa ca acest sistem este folositor societatii – online sau offline – , datorita faptului ca aduce in fata pe cei mai inteligenti si productivi dintr-un anumit grup. Acest sistem da nastere unor persoane (despre care am putea spune ca si-au format un brand personal) in care comunitatea are incredere. Din pacate, cel mai mare dezavantaj al meritocratiei se datoreaza timpului indelungat necesar pentru a “culege roadele” muncii proprii. Pe langa asta, meritocratia mai poate duce la unele lucruri neplacute, si imprastierea dezvoltatorilor/utilizatorilor/etc. care nu au suficiente resurse sa ii depaseasca pe cei ce se afla pe o treapta mai sus decat ei.

Dar daca s-ar incerca o remodelare a acestui sistem de organizare?

Poate ca ar fi cazul ca dezvoltatorii open source sa creeze proiecte diferite de modelul “scratch for your own itch” (sau “developers for developers”), software creat cu scopul de a ajuta doar pe creatorul sau sa faca anumite lucruri. In momentul in care si-ar alege o categorie de utilizatori si s-ar concentra doar pe acea categorie, calitatea software-ului ar creste semnificativ. S-ar putea ca unii programatori sa invoce lipsa de bani pentru calitatea scazuta a organizarii, marketingului sau designului unui proiect. Nu banii sunt o problema, pentru ca vedem companii ca Microsoft sau Apple lovindu-se de obstacole. Totusi, aceste companii reusesc sa treaca de ele, datorita faptului ca isi asuma riscuri, si reusesc sa isi defineasca foarte bine publicul tinta. Havoc Pennington, co-fondatorul Mugshot, spunea la un moment dat pe un mailing list, desktop-devel-list, ca proiectele open source – si in special GNOME, la care participa activ – sa isi stabileasca un set de intrebari in momentul in care se lanseaza:

1. Pentru cine va fi acest software?
2. De ce acei utilizatori si-ar dori sa foloseasca acest software si cum ii ajuta sa faca ceea ce au nevoie/isi doresc sa faca prin el?

Havoc Pennington considera ca nu este de ajuns sa oferi ceva doar atragator din punct de vedere cosmetic si incerca sa arate ca totul se afla la radacina proiectului, anume la ce ar trebui sa faca un program. Datorita ideilor sale, Pennington a reusit sa creeze Mugshot, un serviciu foarte atragator si functional, ce ajuta utilizatorii sa fie la curent cu ce se intampla pe alte site-uri unde sunt inscrisi ei si prietenii lor (Youtube, Twitter, iTunes, Last.fm, Flickr, feed-uri RSS si multe altele).

Partea care mi s-a parut interesanta a fost cea in care au aratat cateva imagini cu donatori. Desigur, acei donatori erau tot din angajatii de rand, nu am vazut pe nimeni care sa para a lucra intr-o pozitie de conducere in Metrorex.

In orice caz, ramane de vazut daca au intentii bune si cei din conducerea Metrorex si nu doar ii arunca la inaintare pe conductori si pe vanzatoarele de la casa de bilete pentru a arata ca-s responsabili din punct de vedere social.

Acum cateva zile am auzit doua persoane discutand despre Firefox Download Day. Firefox 3 fusese descarcat de un numar impresionant de persoane, si pe site-ul de download erau afisate rezultatele si tarile unde Firefox fusese descarcat de mai multe persoane. Unul din cei doi tipi il intreaba pe celalalt daca apare si Romania pe acolo, la care cel din urma raspunde ca Romania-i o tara de cacat, si ca nimeni nu a auzit de ea. Genul asta de persoane care nu vad nimic bun in tara proprie, si doar se vaita fara a incerca sa schimbe ceva, predomina din pacate in Romania.

Desi generatiei tinere (persoanele intre 16-25 de ani, sa zicem) li se tot arunca in fata mizerii, am observat ca mentalitatea ‘plangacioasa’ predomina la cei care au trait mai mult in perioada comunista. Nu arunc vina in TOTALITATE pe regimul comunist pentru felul asta de a gandi. Omul trebuie motivat in permanenta. Daca este lasat sa lancezeasca, atunci devine unul din cei care doar se plang. Te poti auto-motiva, daca iti doresti cu adevarat. Nu-i nevoie intotdeauna de o alta persoana care sa incerce sa te aduca pe “drumul cel bun” (nu stiu daca exista cu adevarat asa ceva).

Eu unul cred ca ar trebui sa ne schimbam cu totii felul de a gandi. Nu putem sa ii schimbam deodata pe ceilalti. Intai trebuie sa ne schimbam propria persoana, schimbare ce ii va motiva pe ceilalti sa incerce sa-si imbunatateasca imaginea proprie.

Schimbarea se face de la mic la mare. Nu poti incerca sa schimbi o masa de oameni daca nu te poti schimba pe tine. Cand romanii isi vor revizui atitudinea si vor gandi ca se poate mai bine, si trebuie sa fac ceva pentru asta, Romania nu va mai fi una din tarile cu o imagine proasta, atat afara cat si aici.

In ultima vreme a inceput sa imi mearga mult mai bine, neasteptat de bine, sincer sa fiu. O singura problema am avut, si anume cea legata de blog-ul asta. Nu aveam cine stie ce chestii scrise pe el, dar totusi… am ramas cu el in pom o perioada. Am tot incercat sa il refac dar nu am reusit pana astazi.

Datorita numarului mare de incercari, am sters tot si am pierdut cele cateva articole la care tineam. Se pare ca problema mea se datora mutarii bazelor de date pe un remote server. Poate daca stiam acest lucru, inca aveam vechiul blog.

In cateva zile schimb aspectul blogului, o sa incerc sa il readuc la ce era inainte. Nu mai instalez o suta de plugin-uri, pentru ca nu imi folosesc la nimic. Si renunt la upgrade-ul automat pt WordPress. Stau pe WordPress 2.5 pana va aparea 2.7 sau ceva de genul asta.