Alt lucru care mi se pare interesant e faptul că ne cumpăram cuptoare cu microunde ca să nu „mai pierdem timp” încâlzind mâncarea pe aragaz. Fiindcă veni vorba de mâncare, cred că e a apărut și o tendință spre cumpărarea de semi-preparate. Timp pe care îl putem petrece „fiind ocupați”.

E destul de ironic. Apar felurite obiecte care, teoretic, ne ajută să economisim timp. Iar de timpul pe care îl avem nu știm să ne folosim cu adevărat. Preferăm să petrecem ore întregi în fața televizorului sau a calculatorului, uitându-ne la filme, trăgând cu ochiul în viețile altor utilizatori de rețele sociale, navigând pe net, etc. Avem telefoane de pe care ne putem verifica mailul și suntem în permanență conectați la ce fac prietenii noștri de pe Twitter și Facebook. În loc ca problema timpului liber să fie rezolvată, altele au fost generate. Am început să avem probleme cu atenția, iar ADHD-ul se pare că este în creștere în rândul copiilor din SUA, dar situația e probabil asemănătoare și la noi. Mai nou ne lovim și de așa numita „fear of missing out”. Fear Of Missing Out poate fi explicată destul de simplu: am ajuns să ne fie frică de faptul că vom pierde ceva foarte important, foarte interesant dacă nu verificăm în continuu rețelele sociale, dacă nu suntem în permanență conectați. Apasă F5, dă un refresh.

Poate că ar trebui ca din când în când să aruncăm telefonul, să ne deconectăm și să ieșim un pic din rutina asta. Deși cu 5-6 ani în urmă nu vedeam nimic negativ în a fi conectat în permanență, acum văd pe propria persoană efectele negative. Uneori pot să fac cu totul altceva ,– să scriu un text, de exemplu – dar prefer să mă așez în fața calculatorului și să mă uit la seriale sau videoclipuri pe Youtube. În timpul acesta mai am deschise cel puțin 5 tab-uri, printre care mail-ul, Facebook, Twitter, Google+, Feedly și Wikipedia. Urât, nu? Realizez că în acest fel nu folosesc timpul în niciun mod creativ, care să îmi aducă rezultate pe termen lung, dar fac prostia asta în continuare. Poate s-a transformat într-o dependență?

Mai nou, am început să fim răsplătiți pentru activitatea noastră în rețelele sociale prin servicii care măsoară influența, cum ar fi Klout. Ești încurajat să petreci mai mult timp pe o rețea socială pentru a avea un scor Klout sau PeerIndex mai mare. Postează mai des, convinge oamenii să-ți dea retweet sau like. Un marketer se poate folosi mult mai ușor de oamenii cu un scor al influenței ridicat. Acum are la dispoziție servicii care îl ajută să facă asta. Rezultate măsurabile în social media. Campanii bine pregătite. Și ajungem să fim din ce în ce mai bombardați cu mesaje promoționale, cu publicitate, totul atât de bine focusat încât o reclamă va putea fi făcută DOAR pentru tine.

Vreau ca treptat să învăț să mă folosesc mai bine de timpul liber pe care îl am. Să scriu mai des. Să cânt mai des la muzicuță și chitară. Să reușesc să învăț o limbă străină. Cum nu există nici o metodă miracol, va trebui să apelez la o mai bună planificare. Cam atât. La sfârșit, am o recomandare pentru follow: urmăriți acest cont de Twitter. Chiar merită.

Aici am descoperit o carte micuță, Cartooning, scrisă de Ivan Brunetti, ce funcționează ca un curs în arta benzilor desenate. E un curs practic, cu teme și exerciții, împărțit pe săptămâni. Am început să o citesc abia azi, așa că voi reveni cu completări la acest articol în puțin timp. Mă interesează subiectul acesta de ceva vreme și am câteva idei de comics notate pe undeva, dar îmi lipsește tocmai cea mai importantă parte: cea în care eu știu să desenez așa ceva. Așa că dacă eu, o persoana care știe să deseneze doar stick figures, voi reuși să desenez primul meu comic strip după ce termin exercițiile din această carte, atunci e genială și trebuie să o cumpărați și voi. Dacă vă interesează subiectul, desigur. Între timp, puteți vedea trailer-ul cărții mai jos:

Update: Am trecut prin carte, nu am urmat-o cu strictețe, dar pot spune că sunt foarte multe exerciții utile pentru a-ți da seama cum poți face benzi desenate pe cont propriu, fără prea multă bătaie de cap. Cartea e un fel de cheat sheet al realizării de benzi desenate.

Zilele trecute am colindat printre oamenii de pe Twitter, ajungand pana la conexiuni de gradul 4-5. Cum am un numar destul de mare de followers, mi-e destul de greu sa vad daca o anumita persoana ma urmareste. Cel putin, direct din Twitter. Cred ca problema asta apare imediat dupa ce depasesti pragul de 200-300 de persoane care te urmaresc, fiindca Twitter nu a gasit inca o metoda de organizare mai buna a followers-ilor. As putea sa ma duc pe site-uri ca friendorfollow.com si sa vad acolo cine ma urmareste si cine nu. Mi se pare o problema de uzabilitate a site-ului si cred ca solutia e simpla si la indemana.

Problema asta ar putea fi rezolvata foarte simplu prin verificarea starii unei persoane. Avem doua stari in care se poate afla un utilizator in relatie cu contul nostru de Twitter. Sa le definim ca “already following” si “not following”. Cand un user se afla in starea “already following”, butonul de follow s-ar putea schimba in “follow back”. In felul acesta, utilizatorii nu ar mai parasi Twitter pentru a verifica daca sunt urmariti de persoana X sau Y.

Twitter aplica o metoda similara in cazul in care urmaresti pe cineva. Cand dai click pe profilul acelei persoane vezi un buton mare, verde, ce afiseaza “following” daca urmaresti acea persoana, iar in momentul in care pozitionezi cursorul pe marele buton verde, textul se transforma in “Unfollow” si butonul devine un mare buton rosu. Asa ca vin cu intrebarea asta, poate persoanele mai experimentate in uzabilitate vor sti raspunsul: de ce Twitter nu a incercat sa simplifice experienta utilizatorilor cu site-ul, folosind aceeasi metoda ca si in cazul “following/unfollow” si pentru starile “already following” si “not following”?

La prima vedere, connect.ro pare un site aglomerat. La a doua vedere, pare la fel de aglomerat. Nu stiu la ce anume sa ma uit mai intai. Ma gandesc ca bounce rate-ul e destul de mare tocmai datorita aglomerarii de informatii si de culori. Apropo de culori: culoarea folosita in header ma directioneaza catre bannerul cu concursul, ceea ce poate fi, in acelasi timp, un lucru bun si un lucru rau. E bine pentru ca asa vor ajunge mai multi oameni pe pagina de concurs, e rau pentru ca dupa incheierea concursului, va disparea si legatura dintre culoarea header-ului si a altui “call to action” vizual. As renunta si la tag cloud-ul din josul paginii. In felul acesta, s-ar castiga mult spatiu ce ar putea fi refolosit, reordonand elementele in asa fel incat site-ul sa fie mai aerisit.

Cel mai important lucru, care nu ar trebui sa lipseasca unei reviste de telecomunicatii, e o varianta a connect.ro pentru terminale mobile. Am incercat sa accesez site-ul de pe un telefon Nokia, a incarcat in jur de 2 MB, dar site-ul incarcat era cel original, afisat aiurea de telefon. Sunt cateva pluginuri de WordPress care vor adapta automat site-ul pentru mobile, unele chiar gratuite.

Nu am inteles pentru ce este nevoie sa te inregistrezi pe site. In momentul in care un utilizator da click pe “Inregistrare”, ar trebui sa i se prezinte avantajele unui cont pe connect.ro. Acum este afisat doar un formular default WordPress de inregistrare. Micul banner de pe homepage, cel cu “inregistreaza un cont de email”, nu functioneaza. Ma intreb, din nou, care ar fi avantajele in a avea un cont, de data aceasta de email, pe connect.ro?

Trecem la meniul din partea stanga. Functioneaza doar “Telefoane” si “Tel. prin satelit” cu toate submeniurile lor. “Telefoane Fixe” si “Laptopuri” cuprind link-uri ce trimit catre homepage, iar GPS contine aceeasi categorie, GPS 1, pentru fiecare submeniu.

Mergem si la cateva lucruri pozitive. Foarte fain faptul ca ofera posibilitatea de a da like articolelor si de a le “share-ui” pe Twitter. Aici am mai gasit o mica problema ce poate fi rezolvata usor daca e modificat pluginul ce afiseaza linkurile catre contul de Twitter connect.ro, pagina de facebook si feedul RSS. Problema e faptul ca pentru linkedin nu exista un profil connect.ro, iar butonul pentru Linkedin trimite catre homepage-ul retelei sociale. Acest lucru ar putea fi rezolvat fie prin crearea unui profil si adaugarea linkului in plugin, fie prin modificarea pluginului si stergerea liniei/liniilor care afiseaza butonul de Linkedin.

Alt lucru care mi se pare tare e faptul ca poti citi gratuit numere mai vechi din revista connect. Daca ai timp si chef, poti vedea numere si de acum 8 ani. Inca un plus: te poti abona prin SMS la revista connect. Acest lucru este anuntat printr-un banner din partea dreapta a site-ului. Ma opresc aici pentru moment si sper sa ajute cu ceva toate lucrurile mentionate aici. Daca vrei sa afli mai multe despre concurs, arunca un ochi aici: http://www.connect.ro/concurs_connect/super-concurs-de-craciun/. Vei afla acolo toate detaliile de care ai nevoie.

Asta ma duce la inca o problema a Orange, meniul de la *100#, de unde poti folosi ofertele pentru internet pe mobil si altele. E asa de alambicat! Meniul acela trebuie neaparat reorganizat. Una din probleme e faptul ca nu toate submeniurile au o optiune prin care te poti intoarce la meniul anterior. Esti nevoit sa inchizi si sa formezi din nou *100#. E tare frustrant cand esti nevoit sa inchizi “apelul” ca apoi sa treci prin aceiasi pasi sau sa memorezi cifrele din meniu si sa formezi, de exemplu, *100*1*2*3#. Aplicatia este organizata pe 3 sau chiar mai multe nivele pentru a ajunge la informatia dorita. Eu zic ca s-ar putea folosi si in meniul asta regula de maxim 3 click-uri folosita in online. E necesara o structurare clara, utilizatorul n-ar trebui sa fie nevoit sa caute informatiile de care are nevoie prin atatea submeniuri, ci sa ajunga la ele in maxim trei “clickuri”.

Daca nu gasesc informatia de care am nevoie pana la al treilea nivel, ca de exemplu pentru un lucru foarte simplu ca activarea unei extraoptiuni de internet mobil, s-ar putea sa inchid aplicatia, sa ma apuc sa intreb in stanga si in dreapta si sa aflu o rezolvare de la cineva care a avut aceeasi problema ca si mine. Ce parere mi-as putea face despre Orange? Cat isi dau interesul pentru uzabilitatea aplicatiilor dezvoltate de ei si cat pret pun pe relatiile bune cu clientii? Nu e mai simplu pentru client si benefic pentru Orange sa aiba o aplicatie simpla, usor de utilizat?

Acum cateva zile mi-am amintit de el si am zis sa mai arunc o privire. Uitasem pentru ce producator auto era, asa ca am cautat Citroen, stiind ca Citroen au masinile (Citroen C4) cu acoperis panoramic de ceva vreme. Nu am reusit sa gasesc, pana la urma mi-am amintit ca numele afisului continea cuvantul “skydiver”. Am fost uimit cand am descoperit ca acel afis nu avea legatura cu Citroen, ci cu Skoda.

Printul de mai sus m-a dus prima data cu gandul la siguranta masinii si la cat de bine absorb scaunele socurile, nicidecum la un acoperis panoramic. Am continuat sa ma uit si la celelalte afise – seria incepe cu afisul “Human cannonball“-, sperand sa ma lamureasca ele.

Dureaza mult sa intelegi ce mesaj vor sa transmita print-urile, iar numele masinii nu iti ramane intiparit in minte din prima, trebuie sa revezi afisele. Merg pe ideea ca poate nu ma incadrez in publicul tinta, de-asta nu ma prind…

In timp ce ma uitam la afise, au aparut urmatoarele intrebari, poate la fel de “suprarealiste” ca afisele:

• Nu inteleg daca prezinta un avantaj sau un dezavantaj al masinii. Cat de rezistenta e masina?
• Ce cauta acele persoane acolo?! Daca au picat in masina, ar trebui sa fie cioburi pe undeva. Sau masina e atat de panoramica incat pica din acoperisul ei aceste personaje?
• Functioneaza ca un portal, teleportand omul-ghiulea, parasutistul, alpinistul si spalatorul de geamuri pe bancheta din spate a masinii?

Tweet

Am citit din nou din cartea “Copywriting” a lui Mark Shaw. Am inceput sa am un ritual pe care il execut din cand in cand. Iau cartea si citesc bucatele din ea pe care le intorc pe toate partile, le verific, incerc sa le demontez sau sa amplific puterea ideilor din spatele lor. Tot citind cartea asta, mi-am dat seama ca oamenii care ajung sa lucreze in publicitate au o obsesie pentru verbul “a crea”. Vor sa creeze. Vor sa isi lase amprenta asupra lumii. Poate suna un pic exagerat, dar nu este deloc asa.

Diane Ruggie, intervievata in aceasta carte, spune ca a fost intotdeauna interesata de puterea cuvintelor si si-a dorit sa lucreze cu ele intr-un fel sau altul. Aceasta dorinta a aparut cand a descoperit ideea ca literele alfabetului pot fi aranjate in diferite feluri pentru a face oamenii sa rada, planga, sa se roage sau sa injure. Cuvintele bine alese pot starni emotii. Daca stii cum sa intorci acest lucru in favoarea ta, vei fi foarte incantat de rezultate. Mutand acest lucru in lumea online, cat de eficiente mai sunt cuvintele? Mai sunt oamenii atinsi de cuvinte bine aranjate, de expresii care ar fi trezit de obicei amintiri sau i-ar fi facut sa priveasca increzatori spre viitor?

Atentia pe internet s-a micsorat foarte mult, iar textele de mari dimensiuni sunt “scanate” cu privirea dupa ceva interesant. Arunc vina pe ideea de multi-tasking online. Oamenii incearca sa faca mai multe lucruri in acelasi timp: citesc un blog, isi verifica emailul, scriu pe Twitter, se uita la poze pe Facebook, etc.  De aici cred ca s-au nascut si articolele sub forma de lista, astfel incat cititorul sa ia informatia care-l intereseaza cat mai rapid. Acesta este un mod superficial de a afla ceva nou sau pur si simplu citi ceva. In mintea unui utilizator va fi o invalmaseala de informatii datorita acestui stil de informare/scriere/orice-altceva. Cu greu isi va aminti de unde a aflat un lucru si daca acesta este corect.

As vrea sa vad care este directia in care se va merge in urmatorii ani. Cat de mult vor mai conta cuvintele; vor mai avea importanta pe care o aveau cu 10-20 de ani in urma?

Tweet

The worst decision you can make when choosing from this ocean of social services is to use a service just because “everyone’s on it” and it’s cool. If you are choosing a service, analyse the advantages it can offer you and then decide if it’s worth it.

These should be the main questions you should ask yourself when signing up:

• Why should I create an account on “New Social Network X“?
• What are the advantages of this service?
• How can it help me?
• How will it affect my online privacy?

I might sound a little bit paranoid, but you should have a look (at least a shallow one) through the terms and conditions of every service you sign up on. The reasons are pretty clear if you care about your privacy. Sometimes a service is “free” because you’re letting its owners to scoop through your stuff.

I’ve created a Twitter account in 2007, but I haven’t used it intensively until 2008. At first, I considered it a big waste of time (unfortunately, it still is but I’ve learned how to filter out what I dislike) and posted only a few tweets monthly. For example, I have an account on Facebook. I rarely use it because I don’t see how a Facebook account can help me, as a person, with anything. I have a few friends there, mainly persons that I met in real life, and some strangers who I will probably never meet. I admit the fact that I created a Facebook account just because everyone was there.

I also have an account on Last.fm. I love music, so the main reason for creating this account was to discover new artists and bands. It’s also great for finding out what concerts are taking place in my area, and I even met some persons with similar music tastes.

Anyway, to cut a long story short, you should always ask yourself if a service could help you on the long run (from points of view like meeting people, new job opportunities, entertainment, etc.) and take action accordingly.

The plugin gives you a few possibilities to embed tweets. The most easy to use is to take the complete URL of a tweet and paste it into your blog post. I added the following two tweets by using the complete URL and the id of the tweets.

Here are two embedded tweets from my timeline:

A tweet in Romanian:

Nu înţeleg de unde a apărut ideea că oamenii nu visează în culori. Se leagă de faptul că uităm parţial visele, a.î credem că-s în alb&negru.

May 22, 2010 11:48 am via SnaptuReplyRetweetFavorite

@danielvoicu

Daniel Voicu

And one in English:

Use the force, Luke! Use that fucking thing, you moron! Oh crap, you're drunk.

May 21, 2010 7:46 pm via SnaptuReplyRetweetFavorite

@danielvoicu

Daniel Voicu

I used [blackbirdpie url="http://twitter.com/danielvoicu/status/14483309763"] for the first tweet and for the second I used [blackbirdpie id="14439778971"].

When you use these commands, you will notice that the plugin creates custom fields. You can edit them afterwards. I didn’t edit the first tweet just to show you the plugin has a small issue when it comes to special characters, in this case some Romanian letters.

You can find the plugin here, and if you want to read more about it, visit the developer’s site.

So, here’s what I did:

I found my user and group id by typing “id” into a terminal, as I needed them later for adding them to fstab. Most of the tutorials or help manuals suggested using the name of the server from your local network. It didn’t work this way. So I had an idea: to use the IP instead of the server name. It came after seeing this forum thread, which I found after looking for the CIFS VFS: cifs_mount failed w/return code = -22 error on the web. I could see the most recent system errors by typing into a terminal

dmesg | tail

The next step was to modify /etc/fstab. I did it by using gedit as root, using sudo gedit /etc/fstab.

I added the following line to /etc/fstab:

//192.168.0.65/privatefolder /media/servfolder cifs username=xxxxx,password=yyyyyy,uid=1000,gid=1000 0 0

The final step was to type:

sudo mount -a

and I had the shares mounted permanently. I gave up on using another file for storing the credentials, as I am the only user of this computer and I don’t think I’m going to face any hacking threats soon.