Trebuie să recunoaștem un lucru: ca societate, suntem obsedați de productivitate și de îngrămădirea a cât mai multe lucruri într-o bucățică de timp. Ne place să ne mândrim că suntem „ocupați”, de parcă ne-am transforma în eroi sau martiri în ochii celorlalți. Câte ore petreci la birou? Câte ore mai muncești după ce vii de la birou? Ah, nu ești destul de ocupat. Scrie pe Twitter sau pe Facebook cât ești de ocupat. Nu-i ironic că ai, totuși, timp să te „lauzi” pe o rețea socială că ești foarte, foarte ocupat? Read more »

Am o problemă când vine vorba să scriu pe blog. De fapt, sunt mai multe probleme, dar toate duc la același lucru: scriu extrem de rar pe aici.

Unora le este foarte ușor să scrie despre absolut orice și chiar să pară că se pricep la lucrurile despre care vorbesc. Mie mi-este greu să vorbesc pe lângă subiect – și, uneori, să vorbesc despre ceva la care mă pricep -, ceea ce mă duce la o altă problemă: mi-e un pic greu să-mi expun părerile. Pot scrie foarte ușor când este vorba să inventez ceva, dar mă încurc când trebuie să vorbesc despre un subiect dat. Mi-e frică să nu scriu vreo tâmpenie. Cu alte cuvinte, mi-e frică de ridicol. In cel mai rău caz, stau și mă gândesc prea mult ca apoi să nu mai acționez în niciun fel.

Așa că vin și cer ajutorul persoanelor care scriu des – și bine – pe blogurile proprii: cum reușiți să lăsați temerile deoparte și să scrieți exact ce vreți, oricând vă doriți?

Am primit de la Irina aceasta leapsa, am preluat-o fiindca se leaga de un subiect care-mi place tare mult: cartile. Si uite asa ar putea editurile sa creezi profiluri ale unor cititori. Pe gratis si la indemana.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte sau tin minte pagina la care am ramas. Imi place sa imi creez propriile semne de carte, uneori.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, am primit. Se numeste “Omul duplicat”, iar autorul este Jose Saramago. E un pic greu de urmarit, datorita felului in care este scrisa.
3. Citiţi în baie?
Niciodata si nu am de gand.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, m-am gandit. Inca scriu la ea, o sa o mentionez cand e gata.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Pot spune ca imi plac cele de la Polirom. Dar rar ma orientez dupa colectii cand este vorba de cumpararea unei carti.
6. Care este cartea preferată?
“Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski. Nici o carte nu a reusit sa ma faca sa simt ca sunt “acolo” cum a reusit aceasta.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Rar recitesc carti si chiar nu imi vine in minte ce carte as reciti.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mi s-ar parea interesanta o asemenea intalnire. Ce le-as spune? Chiar, ce le-as spune? Probabil as vedea in acel moment ce le-as zice. Read more »

We share so much personal babble about us on so many social networks. The internet has become the marketer’s dream, if one knows how to use it in one’s interest.

We’ve started to shed the clothes of anonymity, thinking that the Internet will give us at least a small amount of fame. Those 15 minutes of fame, at least. Or 15 MB of fame, if we move the whole thing online.

I am witnessing – as we all do – a complete renunciation of privacy in favor of a weird transparency that on the long run will affect our relationships, whether they are professional, love or family relations. We’re in a fast-forward medium that also allows us to skip moments. We only want the start and the end, forgetting about what’s in-between.

We share pictures on Facebook, let the whole world know we’re in a relationship with another Facebook user, tweet about things that a decade ago were considered intimate.

That’s why I am asking you: where are we heading? What’s the future of “sharing” and how does the current state affect us on the long run?

Nu ma pasioneaza lucrurile gen leapsa pe bloguri dar am zis “what the hell? hai sa vedem ce iese” si am preluat leapsa asta de la Gabi. Ce trebuie sa fac mai exact? Sa spun opt lucruri despre mine. De ce opt? Nu stiu, nu ma intrebati:) Nici macar nu stiu de unde a pornit toata chestia.

1. Nu imi plac persoanele insistente. Daca iti spun ca fac un lucru, il voi face, nu e nevoie sa imi reamintesti.
2. Ador distributiile Linux si mai nou Mac OS-ul.
3. Imi place sa aflu cat mai multe despre un subiect. Niciodata nu poti spune ca stii totul.
4. Sunt dependent de muzica si literatura:). Mai ales cand sunt combinate.
5. Imi place sa ajut oamenii. Ma formeaza ca persoana si invat si lucruri noi in felul asta.
6. Nu imi plac cei care se plang de un lucru/situatie/persoana dar nici macar nu incearca sa schimbe acel ceva. Se multumesc cu vaietele.
7. Nu imi place gandirea americana. Stiti bine la ce anume ma refer:)
8. As vrea ca sistemul romanesc de invatamant sa evolueze, sa devina mai interactiv si profesorii sa nu mai accepte mita. Cautam solutii? Eu unul incerc sa gasesc.

Acum ca am scris cele opt lucruri despre persoana mea, dau si eu stafeta mai departe lui Seby.