Am o problemă când vine vorba să scriu pe blog. De fapt, sunt mai multe probleme, dar toate duc la același lucru: scriu extrem de rar pe aici.

Unora le este foarte ușor să scrie despre absolut orice și chiar să pară că se pricep la lucrurile despre care vorbesc. Mie mi-este greu să vorbesc pe lângă subiect – și, uneori, să vorbesc despre ceva la care mă pricep -, ceea ce mă duce la o altă problemă: mi-e un pic greu să-mi expun părerile. Pot scrie foarte ușor când este vorba să inventez ceva, dar mă încurc când trebuie să vorbesc despre un subiect dat. Mi-e frică să nu scriu vreo tâmpenie. Cu alte cuvinte, mi-e frică de ridicol. In cel mai rău caz, stau și mă gândesc prea mult ca apoi să nu mai acționez în niciun fel.

Așa că vin și cer ajutorul persoanelor care scriu des – și bine – pe blogurile proprii: cum reușiți să lăsați temerile deoparte și să scrieți exact ce vreți, oricând vă doriți?

Am primit de la Irina aceasta leapsa, am preluat-o fiindca se leaga de un subiect care-mi place tare mult: cartile. Si uite asa ar putea editurile sa creezi profiluri ale unor cititori. Pe gratis si la indemana.
1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Semne de carte sau tin minte pagina la care am ramas. Imi place sa imi creez propriile semne de carte, uneori.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Da, am primit. Se numeste “Omul duplicat”, iar autorul este Jose Saramago. E un pic greu de urmarit, datorita felului in care este scrisa.
3. Citiţi în baie?
Niciodata si nu am de gand.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, m-am gandit. Inca scriu la ea, o sa o mentionez cand e gata.
5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Pot spune ca imi plac cele de la Polirom. Dar rar ma orientez dupa colectii cand este vorba de cumpararea unei carti.
6. Care este cartea preferată?
“Crima si pedeapsa” a lui Dostoievski. Nici o carte nu a reusit sa ma faca sa simt ca sunt “acolo” cum a reusit aceasta.
7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Rar recitesc carti si chiar nu imi vine in minte ce carte as reciti.
8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mi s-ar parea interesanta o asemenea intalnire. Ce le-as spune? Chiar, ce le-as spune? Probabil as vedea in acel moment ce le-as zice. Read more »

We share so much personal babble about us on so many social networks. The internet has become the marketer’s dream, if one knows how to use it in one’s interest.

We’ve started to shed the clothes of anonymity, thinking that the Internet will give us at least a small amount of fame. Those 15 minutes of fame, at least. Or 15 MB of fame, if we move the whole thing online.

I am witnessing – as we all do – a complete renunciation of privacy in favor of a weird transparency that on the long run will affect our relationships, whether they are professional, love or family relations. We’re in a fast-forward medium that also allows us to skip moments. We only want the start and the end, forgetting about what’s in-between.

We share pictures on Facebook, let the whole world know we’re in a relationship with another Facebook user, tweet about things that a decade ago were considered intimate.

That’s why I am asking you: where are we heading? What’s the future of “sharing” and how does the current state affect us on the long run?

Update: I took Amber from mydaysof.com. The old theme was too dark.

A few minutes ago I felt the urge to create another blog on Typepad. I don’t know why, but I felt that. After creating the user name and all the rest I said: “Hey, what am I doing? I already have a blog and I don’t even post on that one too often. Why would I need another one?”

That’s why I decided to stop making blogs (I have a few others besides this one, on which I haven’t posted in ages!) and concentrate on {function:geekesque}. So, here I am once more, ranting and hopefully writing something interesting pretty soon.

P.S: I think I’m gonna steal Mihai Dragan’s theme, Amber, pretty soon.

Nu ma pasioneaza lucrurile gen leapsa pe bloguri dar am zis “what the hell? hai sa vedem ce iese” si am preluat leapsa asta de la Gabi. Ce trebuie sa fac mai exact? Sa spun opt lucruri despre mine. De ce opt? Nu stiu, nu ma intrebati:) Nici macar nu stiu de unde a pornit toata chestia.

1. Nu imi plac persoanele insistente. Daca iti spun ca fac un lucru, il voi face, nu e nevoie sa imi reamintesti.
2. Ador distributiile Linux si mai nou Mac OS-ul.
3. Imi place sa aflu cat mai multe despre un subiect. Niciodata nu poti spune ca stii totul.
4. Sunt dependent de muzica si literatura:). Mai ales cand sunt combinate.
5. Imi place sa ajut oamenii. Ma formeaza ca persoana si invat si lucruri noi in felul asta.
6. Nu imi plac cei care se plang de un lucru/situatie/persoana dar nici macar nu incearca sa schimbe acel ceva. Se multumesc cu vaietele.
7. Nu imi place gandirea americana. Stiti bine la ce anume ma refer:)
8. As vrea ca sistemul romanesc de invatamant sa evolueze, sa devina mai interactiv si profesorii sa nu mai accepte mita. Cautam solutii? Eu unul incerc sa gasesc.

Acum ca am scris cele opt lucruri despre persoana mea, dau si eu stafeta mai departe lui Seby.

Post-ul este un pic mai vechi, am reusit sa il recuperez, desi am avut probleme cu bazele de date.

Acum cateva zile am auzit doua persoane discutand despre Firefox Download Day. Firefox 3 fusese descarcat de un numar impresionant de persoane, si pe site-ul de download erau afisate rezultatele si tarile unde Firefox fusese descarcat de mai multe persoane. Unul din cei doi tipi il intreaba pe celalalt daca apare si Romania pe acolo, la care cel din urma raspunde ca Romania-i o tara de cacat, si ca nimeni nu a auzit de ea. Genul asta de persoane care nu vad nimic bun in tara proprie, si doar se vaita fara a incerca sa schimbe ceva, predomina din pacate in Romania.

Desi generatiei tinere (persoanele intre 16-25 de ani, sa zicem) li se tot arunca in fata mizerii, am observat ca mentalitatea ‘plangacioasa’ predomina la cei care au trait mai mult in perioada comunista. Nu arunc vina in TOTALITATE pe regimul comunist pentru felul asta de a gandi. Omul trebuie motivat in permanenta. Daca este lasat sa lancezeasca, atunci devine unul din cei care doar se plang. Te poti auto-motiva, daca iti doresti cu adevarat. Nu-i nevoie intotdeauna de o alta persoana care sa incerce sa te aduca pe “drumul cel bun” (nu stiu daca exista cu adevarat asa ceva).

Eu unul cred ca ar trebui sa ne schimbam cu totii felul de a gandi. Nu putem sa ii schimbam deodata pe ceilalti. Intai trebuie sa ne schimbam propria persoana, schimbare ce ii va motiva pe ceilalti sa incerce sa-si imbunatateasca imaginea proprie.

Schimbarea se face de la mic la mare. Nu poti incerca sa schimbi o masa de oameni daca nu te poti schimba pe tine. Cand romanii isi vor revizui atitudinea si vor gandi ca se poate mai bine, si trebuie sa fac ceva pentru asta, Romania nu va mai fi una din tarile cu o imagine proasta, atat afara cat si aici.